Biserica fortificată de la Cârţa

Granița de 1000 de ani de la Ghimeș Făget este nu doar un loc cu semnificație istorică, dar oferă și numeroase atracții vizitatorilor. Iată câteva dintre cele mai importante obiective turistice: 1. Casa de pază feroviară nr. 30 A fost construită în perioada Monarhiei Austro-Ungare și era cea mai estică casă de pază feroviară a Ungariei istorice. Astăzi, găzduiește o expoziție de istorie feroviară, prezentând viața feroviară din acea perioadă și istoria pazei de frontieră. Persoana de contact: Bilibok Ágoston, 0721814734 2. Ruinele Castelului Rákóczi Ruinele castelului, construit în secolul al XVII-lea, se află pe înălțimea de deasupra casei de pază nr. 30. Se poate ajunge acolo pe un drum cu scări abrupte, de unde se deschide o priveliște impresionantă asupra văii Tatros și a munților din jur. Momentan, se află în construcție, așadar nu este accesibil pentru vizite! 3. Carantina Gyimes (Kontumác) Stația de carantină construită în secolul al XVIII-lea, unde călătorii erau izolați în perioada epidemiilor. Pe teritoriul carantinei se află și Capela Kontumác, care le oferea sprijin spiritual celor aflați în carantină. 4. Piatra de hotar cu crucea înclinat a Sfintei Coroane Fostul piatră de hotar care marca granița estică a Ungariei istorice, având o decorațiune specială: crucea înclinată a Sfintei Coroane. 5. Natură și peisaj Zona se remarcă prin frumusețile naturale uimitoare: pante verzi de munte, pășuni și valea râului Tatros, oferind oportunități excelente pentru drumeții și explorarea naturii. Aceste atracții oferă împreună o experiență unică, combinând istoria, cultura și frumusețea naturii.

Familia Henter din Sântionlunca a construit conacul la începutul secolului al XVIII-lea în stil baroc-renascentist, probabil pe locul unei clădiri legate de familia Hadnagy. În secolul al XVIII-lea, aici au trăit seniorul Ádám Henter împreună cu soția sa, Krisztina Sármasági. Fiul lor – cel care a obținut titlul nobiliar –, juniorul Ádám Henter (1714-1781) s-a născut aici, iar după masacrul de la Siculeni a devenit judele suprem regal al Scaunului Ciuc. Împreună cu soția sa, Borbála Nagy din Petecu, este amintit ca fiind patronul localității, deoarece a contribuit în mod semnificativ la reconstrucția bisericii. Următorul membru al familiei a fost baronul Antal Henter (1748-1824), șambelan imperial-regal, judele suprem regal al Scaunului secuiesc Odorhei, a cărui soție a fost contesa Anna Haller. Dintre cei șase copii ai lor, József Henter (1791-1867) a fost ultimul moștenitor bărbătesc al familiei. Odată cu moartea lui, descendența familiei Henter, care devenise baronică în 1754, s-a stins. József Henter, cunoscut pentru filantropia sa, mecenantul teatrului și al muzeelor, deși a locuit în Călimănești, a fost înmormântat în cripta familiei din Sântimbru. În testamentul său, a lăsat o sumă substanțială pentru construcția turnului bisericii din Sântimbru. Singurul său moștenitor a fost fiica sa adoptivă - baroana Irén Szentkereszti de Zagon. În 1878, Endre Székely (1835-1903) din Păcureni, prim-pretor al districtului Sânmartin, a cumpărat proprietatea vastă și s-a mutat în conac împreună cu soția sa, Adél Babolcs. În acest moment, preotul paroh Sándor Veress a consemnat în Historia domus că „această achiziție a fost un real beneficiu pentru sat”. În 1922, parohia locală romano-catolică a cumpărat o parte din proprietate de la moștenitorii lui Endre Székely, „cu conacul și clădirile fermei” - scria Balázs Kovács, preot paroh, în Historia domus a parohiei. Mai târziu, parohia a fost nevoită să cedeze clădirea școlii parohiale statului, astfel încât școala confesională s-a mutat aici până în 1948. Această clădire a fost, de asemenea, căminul cultural și cinematograful satului din 1934 până la construcția noului cămin cultural în 1973. Profesorul și omul de cultură István Salló, în 1957 a înființat aici primul muzeu sătesc din bazinul Ciucului. În anii 1970 în clădire mai existau săli de clasă, dar mai târziu a stat părăsită zeci de ani și aproape că s-a prăbușit. După schimbarea de regim din 1989, cu ajutorul Muzeului Secuiesc al Ciucului au fost încercări de mai multe ori de a întocmi planuri de renovare și de a conserva clădirea, care între timp a rămas fără acoperiș. În 2011, clădirea a fost cumpărată de Primăria Comunei Sântimbru pentru 233335 de lei. Renovarea a fost finanțată de Uniunea Europeană în cadrul Programului Operațional Regional între anii 2020 și 2023. Mai multe birouri de proiectare au lucrat la planurile de restaurare sub conducerea lui Szabolcs Guttmann, arhitectul șef al orașului Sibiu, și sub coordonarea firmei Vallum SRL. din Miercurea-Ciuc, personal de arhitectul Szabolcs Korodi. PROGRAM DE VIZITARE Vizitarea Conacului Henter se face pe bazî de programare. Pentru rezervări sunați, de luni până vineri între orele 9-15, la 07 88 125 166, cu cel puțin trei zile lucrătoare înainte de sosire. Prețul biletului: 10 RON/pers. Grădina conacului poate fi vizitată gratuit. Scanând codurile QR de pe copaci, aflați informații despre acestea.

Vila 49, azi Vila ”Emil”, este o importantă clădire istorică specifică pentru arhitectura balneară din localitatea Borsec. Aceasta a fost restaurată și consolidată prin Programul Operațional Regional, Axa prioritară 5.1, Prioritatea de investiții 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural.  Obiectivul principal a fost impulsionarea dezvoltării locale prin conservarea, protejarea și valorificarea patrimoniului cultural și a identității culturale. Astfel, clădirea restaurată și consolidată poate fi pusă în valoare prin acitvități culturale, muzeale, expoziționale și de turism cultural-educaționale, specifice unui Centru expozițional balneoclimateric, care să facă posibilă vizitarea obiectivului într-un cadru organizat. Prin implementarea acestui proiect se are în vedere diversificarea vieții culturale a orașului, crearea unui nou punct de atracție pentru turisți, dar și un motiv de mândrie pentru localnici. Vila a fost construită în anii 1938 și figura sub numărul 51, proprietarul fiind Antal Constantin Emil din localitatea învecinată, Toplița.  Clădirea reabilitată se află în proprietatea Primăriei Orașului Borsec din anul 2016 și este categorizată de către Ministerul Culturii ca și monument istoric. Vila 49 sau „Vila Emil “, situată pe strada Primăverii nr. 11, în apropierea a mai multor obiective turistice, cum ar fi Poiana Zânelor, izvoarele de apă minerală Kossuth și Petofi, Pârtia de schi/bob de vară „Speranța”, va avea rolul unui Centru expozițional, cu posibiltate de vizitare.  În cadrul Centrului expozițional poate fi admirat arhitectura anilor 1930, acesta oferind o viziune și asupra perioadei de funcționare prin amenajarea unor spații cu mobilier de epocă. 

Monumentul SICULICIDIUM din Siculeni este monument istoric conform Registrului monumentelor judeţului Harghita (1992). Monumentul executat pe baza planului elaborat de arhitectul Tamás József din Miercurea-Ciuc a fost inaugurat în ziua de 8 octombrie 1905. Pasărea de pe stâlpul central al monumentului este opera renumitului sculptor originar din Ciumani Köllő Miklós, având o anvergură a aripilor de 2,6 m. Monumentul comemorează masacrul din 7 ianuarie 1764, cînd trupele imperiale austriece au căsăpit peste 200 de secui martiri. În anul 1891 la propunerea lui Orbán Gyula a luat fiinţă un comitet de iniţiativă care a strâns fondurile necesare construcţiei. Denumirea monumentului SICULICIDIUM este de fapt un chronosticon, literele convertite în cifre latine dau suma anului masacrului - 1764. Denumirea în latină are semnificaţia "uciderea secuilor" sau "exterminarea secuilor". Placa comemorativă conţine o descriere sumară a evenimentelor, data sfinţirii (1899) şi un poem care comemorează fapta secuilor care s-au împotrivit tiraniei şi au murit pentru drepturile şi libertăţile secuilor, lăsând în urma lor un exemplu pentru generaţiile care i-au urmat. Surse text și foto: http://www.enciclopediavirtuala.ro/, https://www.harghita.ro/

Nyerges, cunoscut și sub denumirea de Pasul Cașin, este o trecătoare situată la altitudinea de 870 m, care desparte Munții Ciucului, aflați la nord, de masivul Ciomatu, aflat la sud. În trecătoare se află Complexul comemorativ Nyerges, care marchează un emoţionant moment din istoria secuilor și anume una dintre ultimele confruntări militare din revoluţia şi războiul de independenţă de la 1848-1849. Aici şi-au găsit sfârşitul circa 200 de ostași secui, care în anul 1849 au luptat în cadrul armatei revoluţionare ungare împotriva armatelor imperiale ţariste şi austriece. În cinstea lor, aici s-a ridicat în anul 1897 un monument de piatră de 5,4 m înălţime, opera sculptorului italian Poulini, stabilit la Jigodin (Miercurea Ciuc). Deasupra gropii comune, situată la circa 100 m nord de monument, după anul 2000 s-a dezvoltat an de an un alt ansamblu comemorativ constând din monumente funerare în stil secuiesc. Foto: Szőke Éva

Orbán Balázs s-a născut în satul Poloniţa din apropierea oraşului Odorheiu Secuiesc, într-o familie secuiască cu tradiţie veche pe aceste meleaguri. A studiat la Odorheiu Secuiesc, însă în primăvara anului 1846 a părăsit meleagurile natale, pentru ca să revină abia în 1859. În anii absolutismului şi în perioada de relativă relaxare imediat următoare, el a cutreierat Ţinutul Secuiesc. A ajuns în fiecare localitate, a vizitat toate ruinele şi atracţiile naturale, luând notiţe şi imortalizând cele văzute cu aparatul de fotografiat. Între 1868 şi 1873, Orbán Balázs a publicat cele şase volume ale operei sale de marcă “Descrierea istorică, arheologică, geografică şi etnografică a Ţinutului Secuiesc”. A murit fără urmaşi, lăsând totul moştenire neamului secuiesc din care s-a tras. Respectându-i-se ultima dorinţă, Orbán Balázs a fost înmormântat la Seiche. În faţa mormântului său a fost aşezat un şir de porţi secuieşti, dintre care prima fusese chiar poarta casei sale.

În secolele trecute, în comuna Zetea au funcționat numeroase joagăre acționate de apă, apariția lor fiind favorizată de zona bogată în păduri, precum și de prezența cursurilor repezi ale râurilor de munte, cu debit mare și o cădere înaltă. Majoritatea construcțiilor s-au deteriorat, cu timpul fiind abandonate sau înlocuite de instalații moderne acționate electric. În prezent, este singurul joagăr funcțional din zona centrală a țării. Funcționează în memoria joagărelor de odinioară, aducând până în prezent esența acestora. Sursa foto și text: http://vizifuresz.ro/

În Piaţa centrală, lângă biserica reformată, în parc se află statuia din bronz a lui Balázs Orbán (1829-1890), ilustru revoluţionar, istoric, etnograf şi politician, denumit "cel mai mare secui". Creatorul statuii a fost artistul plastic din Târgu Mureş, László Hunyadi, iar maistrul turnător Mihály Antal din Szabadka. Statuia a fost inaugurată la 4 februarie 1995. Sursă text și foto: http://www.odorhei-turism.ro/

Gaterul pe apă a fost construit de către localnicul Bentze Iosif din cătunul Heveder. Reprezintă cea mai veche instalație pentru tăiat scânduri, fiind declarată monument istoric, macheta originală aflându‐se la Muzeul din orașul Gheorgheni. Sursa foto: https://voslobeni.ro/