Atracție naturală

Barajul Frumoasa este localizat pe râul Frumoasa, afluent al râului Olt. Este realizat din umpluturi cu prisme de rezistență din balast și un nucleu central de argilă. Are o înălțime de 38 m și o lungime a coronamentului de 506 m. Lacul de acumulare are un volum total de 10,6 milioane metri cubi, din care 7,6 milioane până la nivelul normal de retenție servește pentru alimentarea cu apă potabilă a municipiului Miercurea Ciuc, asigurând 50% din necesar. Zona din apropierea barajului este cunoscută pentru pescuit. În apele lacului Frumoasa sunt diverse specii de pești: biban, caras, clean, crap românesc, păstrăv de lac, plătică, șalău și somn. În apropiere s-au construit foarte multe pensiuni și case de vacanță, devenind astfel o zonă turistică destul de bine dezvoltată. Turiștii care aleg să vină la Barajul Frumoasa se pot relaxa într-o zonă liniștită și superbă, putând face diverse trasee turistice.

Barajul de la Zetea este singurul lac artificial din zona superioară a Târnavei Mari. Lucrările de construcţie ale barajului au început în anul 1976, finalizându-se abia în 1992. Scopul construirii acestui baraj a fost apărarea împotriva inundaţiilor şi controlul nivelului râului. Barajul apără localităţile situate în valea Târnavei Mari de inundaţii, iar în caz de secetă asigură debitul normal al apei.  La început, fauna piscicolă era alcătuită din peştii migratori din pârâuri. Cantitatea cea mai semnificativă o reprezintă cleanul, apoi ca proporţie a populaţiei piscicole urmează păstrăvul. Lacul a fost populat şi cu alte specii mai mici, cum ar fi plevuşcă, beldiţă, albişoară, mreană vânătă, dar fauna piscicolă s-a îmbogăţit şi cu caras, crap, şalău, ştiucă, scobar, plătică, mihalţ, chiar şi cu biban. Se poate pescui atât de pe mal, cât şi din barcă, acestea fiind utilizate mai ales de către pescarii care folosesc rotativele sau muscăritul. Cover foto: Mihálydeák Antal 

În pădurea localității Vărșag, pe pârâul Fântâna Mare, se află cascada Vărșag. Alimentate de 7 izvoare, apele pârâului se aruncă de la înălțimea de 7 metri, formând o frumoasă cascadă în două trepte. De aici se îndreaptă spre Târnava Mare, al cărui afluent de stânga este. Cum ajungem sus, ne putem duce la izvoarele pârâului, dar și la un punct de belvedere. Pentru izvoare trebuie să urmărim în sus pârâul și după cca 0.5 km ajungem la cele 7 izvoare care se îndreaptă spre vale. Pentru belvedere vom continua drumul până la culmea Talas. Belvederea construită din lemn este aproape. De aici putem admira suprafața imensă a Vărșagului. Perdeaua de apă se întinde pe o lungime de 200 de metri. Iarna, la cascada care îngheaţă în două culori din cauza mineralelor din apă, se ajunge cu dificultate. Cu toate acestea, turiștii curioși să vadă formele fantastice care prind contur iarna, se încumetă să parcurgă drumul greu.

Cursul pârâului Jávárdi din partea Munților Naskalat este diversificat de stânci mari. Una dintre cele mai spectaculoase secțiuni ale pârâului o reprezintă cascada. Cascada Jávárdi Zúgó, sau așa cum o numesc localnicii, „Zógó”, cade de la o înălțime de 8 metri.

Cascada Kőzúgó este un loc cu farmec ascuns în pădurile Ținutului Secuiesc, un obiectiv care vrăjește trecătorul, nu prin măreție (măsoară cu puțin peste 3,5 m), ci prin sălbăticia și naturalețea sa. Cascada a fost descrisă foarte poetic și de etnograful și scriitorul originar din județul Harghita, Balázs Orbán, care consideră că natura a sculptat stâncile dimprejurul cascadei în așa fel încât omul să poată admira confortabil scenariul unic al apei curgătoare „care sparge pietre”. Spărgătorul de pietre este semnificația atribuită denumirii datorită numeroaselor mori de apă pentru măcinat grâne. Este ușor de reperat deoarece zona este străbătută de poteci turistice marcate în apropiere de localitatea Ciumani. Sursă text, imagini și video: http://www.csomafalva.ro/csomafalvi-latvanyossagok/ http://kollozsolt.blogspot.com/2011/08/kozugo.html https://www.youtube.com/watch?v=mcRRmq1twWk

Cascada cu apă termală de la Toplita a fost declarată monument al naturii, arie protejată de interes național și rezervație naturală de tip biologic și peisagistic.  Suprafața totală a rezervației este de 0,5 hectare. Apa cascadei ajunge la o temperatură de 27 de grade și este foarte bogată în calciu.  Aspectul deosebit al cascadei se datorează culorilor schimbătoare cu care-ți încântă privirea. Culorile deosebite reflectate de apă (de la alb la brun închis) se explică prin prezența travertinului din straturile inferioare, aflat într-un proces continuu de depunere. Cascada este alimentată de izvoarele stațiunii Bradul. Una dintre caracteristicile sale unice este că apa cascadei îngheață foarte rar sau chiar deloc, păstrându-și temperatura caldă chiar și în mijlocul iernii.  Cu toate acestea, în iarna anului 2014, când în regiune s-au înregistrat -29 de grade Celsius, cascada a înghețat, iar ulterior, pentru că a avut loc o creștere bruscă de temperatură, s-a rupt o parte din stâncă, prăbușindu-se.

Cetatea Bufniţelor reprezintă o formațiune de vârfuri înalte de roci și pereţi de stânci abrupţi. De la Izvorul Străvechi mergând spre stânga pe un traseu îngrijit ajungem la Izvorul Pierre Curie. După un mic popas, ne continuăm drumul pe o alee turistică marcată, spre un peisaj pitoresc, Cetatea Bufniţelor, de unde se deschide o perspectivă panoramică în faţa turiştilor. Nu departe de aceasta, se află din timpul celui de-al doilea război mondial o fortificaţie, unde se mai văd şi astăzi urmele gloanţelor, cuiburile de mitraliere, şi cazematele. Un loc de poveste şi de istorie în acelaşi timp, de unde se vede Valea Bistriţei, unde pe aceste stânci îşi construiesc vulturii cuiburile.

Cheile Bicazului sunt situate în nord-estul țării, în Munții Hășmaș, fiind considerate unele dintre cele mai frumoase chei cu acces turistic din România. Formate de apele râului Bicaz, cheile sunt traversate de DN12C și fac legătura dintre două zone istorice ale României: Moldova și Transilvania. Stânci verticale și de înălțimi apăsătoare, pârâuri de munte, cascade mai mari și mai mici și peșteri alcătuiesc curiozitățile Cheilor. Înaintând spre Cheile Bicazului, în partea stângă a drumului suntem însoțiți de stâncile Tunderkert, apoi ni se ivește o stâncă monumentală cu o cruce uriașă pe vârf. Aceasta poartă numele de Oltarko, a cărei înălțime de 1156 m a fost cucerită pentru prima dată în 1935 de alpiniști ardeleni. Continuând drumul, întâlnim și alte frumuseți. Valea devine din ce în ce mai strâmtă. Pe ambele părți vedem pereți verticali de stânci, de 200-300 m, la poalele acestora făcându-și loc pârâul grăbit, Bicazul. Ajungem apoi la locul numit Poarta Iadului, numit și Gâtul Iadului. Pârâul umflat capătă uneori dimensiunea unui fluviu, iar din cauza locului strâmt între stânci, acesta produce un vuiet asurzitor. După un timp, plaiul se îmblânzește pe neobservate și, ajungând la punctul de revărsare a pârâului Tikos în Bicaz, ne găsim la granița dintre Transilvania și Moldova. Foto: Desző Mátyás Sursă text: https://pensiuniharghitene.ro/

Dumbrava Castanilor din Crăciunel este unic în Ţinutul Secuiesc, deoarece doar în această arie se pot găsi castani (Castanea Sativa) de o sută de ani. Crăciunel este o localitate în valea Homorodului-Mic, la 21 km Sud de oraşul Vlăhiţa. Pârâul curge prin centrul satului pe o distanţă aproximativă de 1 km şi are un afluent, Aluniş. Localitatea este delimitată la Est de stânca Rika făcând parte din munţii Perşanii, la nord este satul Mereşti, la vest bazinul celor două sate Homorod, iar la sud comuna Ocland. Pădurea s-a îndepărtat de la marginea localităţii pe parcursul anilor, având în vedere activitatea de ardere a varului care a fost o meserie specifică zonei. Astăzi această meserie nu mai este practicată în localitate. Mulţumit unui microclimat favorabil, în colţul din Vest al localităţii s-a instalat o pădure mixtă de castani şi nuci, la care turiştii sunt conduşi de indicatoare sculptate din lemn. Dumbrava castanilor se întinde pe un teritoriu de 2 hectare. Locul şi-a primit denumirea după numele latin al castanilor - Castanea Sativa, care este un arbore din familia fagilor, provenind din Sud-Estul Europei. Fructele era cunoscut şi cultivat încă de pe vremea Romei antice şi în timpul colonizărilor a fost introdus pe teritorii mai nordice decât aria sa naturală. Mai târziu, începând cu Evul Mediu timpuriu, castanul comestibil a început să fie cultivat de călugări în grădinile mânăstirilor. Astăzi, în afara livezilor, exemplare vechi de sute de ani pot fi găsite în întreaga Europă. Fructele gustos este des folosit ca ingredient de fabricanţii de ciocolată şi delicatese. Coacerea sau prăjirea se pot face şi sub formă granulară, obţinându-se un fel de făină, din care se realizează piureul de castane. În prima săptămână a lunii octombrie din fiecare an în Dumbrava castanilor se organizează Festivalul Castanilor, în cazul vremii nefavorabile evenimentul are loc în casa de cultură a localităţii. Festivalul are un program variat cu programe culturale, învăţatul cultivării castanelor, concursuri şi se pot mânca cozonac secuiesc şi multe castane. Sursa: 7csoda.zoldszekely.ro

În Grădina păsărilor ornamentale Corund trăiesc aproape 40 de specii de păsări, de la păuni și păsări acvatice la fazani și papagali. Există posibilitatea să mângâiați păsările, și să hrăniți unele specii.   Specii de păsări: 13 specii de fazani; păuni violeți, albaștri, arlechini și albi; diverse specii de potârnichi; diferite specii de porumbei; prepeliță; gâște cu obraz alb; gâște de Nil; gâște fluierătoare; gâște sălbatice; rațe mandarine, Bahama, amazoniene și multe alte specii de rațe; 14 specii de papagali; găini ornamentale; lebede. Taxă de intrare: sistem de onoare 

Descoperiți lumea magică a Imperiul Poneilor și Mini Dino Parc, situat în Lupeni, la doar 12 kilometri de Odorheiu Secuiesc! Acest loc de poveste oferă experiențe de neuitat pentru copii și adulți. Imperiul Poneilor: • Copiii au posibilitatea de a călări și de a mângâia ponei. • O expoziție de căruțe de ponei îi așteaptă pe vizitatori. • Alte animale mici: iepuri, găini, miei, păuni, porumbei și fazani. Mini Dino Parc: • Situat într-un mediu forestier plăcut. • Program ideal pentru familii, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Parcul este deschis zilnic între orele 10:00 și 18:00. Vizitați-ne și bucurați-vă de apropierea naturii și de experiențele speciale!

Cea mai importantă destinație turistică pentru turiștii care vizitează Valea Mureșului este sursa râului Mureș, denumit de unii turiști și locul de unde izvorăsc legendele. Locul în care apa limpede a izvorului vede lumina zilei se află într-un loc mirific, la altitudinea de 1350 m, pe versantul sudic al Muntelui Negru (Fekete Rez în maghiară). Râul Mureș propriu-zis se compune din captarea a trei pâraie: Pârâul Mic, Pârâul Varului ce se varsă în Pârâul Mare. Sursa foto: www.triff.ro

Lacul Iezer, cunoscut și sub numele de perla alpilor, este situat în Munții Călimani la o altitudine de 1730 m.  Unii îl numesc un lac fără fund. Potrivit unei legende, o rață de plumb a fost aruncată în lac și găsită ani mai târziu la Marea Neagră. Lacul Iezer are o suprafaţă de 0,13 ha şi o adâncime între 3 şi 5 m. Este un lac rãmas din ultima glaciațiune, format în locul unei morene terminale, unde depozitele adunate de debris au format un strat impermeabil, în spatele cãrei s-a format lacul. Este alimentat de douã izvoare, iar apa din lac se varsã în pârâul Puturosul. Foto: Amazing Nature/Páll Róbert

Lacul Roșu este una dintr-e cele mai mare lac de baraj natural format pe teritoriul României și face parte din Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș. Este situat la poalele muntelui Hășmașul Mare, în apropierea Cheilor Bicazului, la 26 km de orașul Gheorgheni, fiind accesibil de pe drumul național DN12C. Lacul s-a format în anul 1837, în urma unor furtuni și ploi torențiale, prin surparea unei porțiuni din muntele Ghilcoș spre poalele masivului Suhard, barând valea râului Bicaz. Denumirea lacului atât în limba română, cât şi în limba maghiară, provine ori de la muntele Ghilcoş (Ucigaşul), ori de la pârâul Roşu (Verescheu). Astfel, în 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii Roşii, mai târziu a fost denumit Lacul Ucigaş precum şi Tăul Roşu. Din 1936 este denumit oficial Lacul Roşu.  Culoarea roșie a lacului este dată de argilele bogate în oxizi de fier, aduse de Pârâul Roșu și depozitate în lac. Totodată, rocile de aceeași culoare ale masivului Suhard accentuează culoarea roșie a lacului. Priveliștea este spectaculoasă datorită pădurii scufundate în lac, din care se mai văd din loc în loc trunchiurile molizilor ce străpung luciul apei, dând lacului un aspect unic în peisajul lacustru românesc. Lacul are forma literei L și două brațe: Brațul Valea Oii, cu o lungime de 900 m și Brațul Valea Suhardului ce măsoară 438 m. Format la altitudinea de 983 m într-o depresiune cu un climat predominant subalpin, lacul are o suprafață de 12,6 ha, o lungime de 2,5 km și o lățime de 100-200 m, un volum de 680.000 metri cubi și o adâncime maximă de 10,5 metri. Suprafața lacului se micșorează de la an la an din cauza fenomenului de colmatare, prin aluviunile depuse de râurile ce se varsă în lac. În aval de Lacul Roșu încep Cheile Bicazului, 6 km de chei spectaculoase în Carpații Orientali, pe valea râului Bicaz, care fac legătura între Transilvania și Moldova, și care, împreună, formează un ansamblu turistic unicat în România. Tot aici se află și stațiunea cu același nume, care beneficiază din plin de clima subalpină și oferă amatorilor de drumeție itinerarii deosebit de atrăgătoare.  Cover foto: Mihálydeák Antal  Foto: Zomborácz Zsolt, Szőke Éva

„Pârâul care curge înapoi” sau „Pârâul stătător Izvoare", pe care localnicii l-au numit astfel pentru că nu are "curgere", este de fapt un canal artificial. A fost construit la mijlocul secolului trecut pentru adăpatul animalelor care pasc pe acest platou și pentru alimentarea cu apă a localnicilor. De atunci s-a format și un șanț lângă apă, numit Irigyvesze. Apa potabilă a acestui pârâu a fost condusă pe podiș, iar din cauza diferenței de nivel foarte mici, cei care coboară in valea Izvoare au senzația că apa canalului curge în sus! Admirați și dumneavoastră această atracție locală! Sursa foto și text: https://pensiuniharghitene.ro/

Dacă vă interesează viaţa animalelor sălbatice în mediul lor natural, dacă doriţi să le fotografiaţi sau să le filmaţi, vă recomandăm parcul zoogic de la Ivo (Izvoare).  Parcul de animale sălbatice de la Ivo (Izvoare) se intinde pe o suprafaţă de 320 de hectare, este brăzdat de râuri şi înconjurat de munţi.  În această regiune pitorească trăiesc în mediul lor natural căprioare, cerbi şi mufloni.  Cele câteva poteci şi gardurile au fost intervenţia noastră minimă şi necesară în frumuseţea sălbatică a naturii. Parcul de animale sălbatice din Izvoare, județul Harghita se găsește în inima Carpaților Orientali. Scopul acestuia este de a restaura mediul natural al acestor animale. Tarifele: • Tură de două ore cu ghid, în parc – 20 RON • Tură de două ore cu un ghid, prin parcul, pentru copii – 10 RON • Tură cu ghid, urmat de o degustare a produselor Honor Villa – 45 RON • Tură cu ghid, urmat de o degustare a produselor Honor Villa pentru copii – 20 RON • Sesiune fotografică de o zi. Fotografii deosebite pentru uz comercial. – 400 RON

Suntem foarte bucuroși că am reușit să creăm un loc în județul Harghita care oferă timp liber semnificativ pentru toate vârstele. Copiii și adulții se pot apropia de animalele care trăiesc în parc, le pot atinge și mângâia. În multe cazuri, contactul cu animalele poate avea un caracter terapeutic, deoarece are un efect benefic asupra sănătății noastre fizice și mentale. În zilele noastre, familiile dețin din ce în ce mai puține animale de companie, așa că unul dintre obiectivele noastre este de ajuta pe copii să cunoască mai bine animale de curte, inclusiv și unele specii exotice. Parcul de mângâiere a animalelor este în continuă extindere. Oferim, de asemenea, echitație și plimbări cu trăsura cu frumoșii noștri cai ponei. Vă urăm bun venit tuturor celor interesați de parcul de mângâiere a animalelor "Babusgató" din Subcetate Zetea. Bilete: • pentru adulți: 35 RON • pentru copii (3–14): 30 RON

În partea externă a curbei, pârâul Tolvajos erodează peretele stâncii. După un timp, roca vulcanică cu o structură mai puţin rezistentă, nu mai susţine greutatea ei proprie şi cade în pârâu. În acest loc pârâul şi-a continuat cursul sub stânca căzută, rezultând formaţiunea caracteristică, ce seamănă cu o căsuţă mică, o "colibă". Conform tradiţiei, locul a primit din această cauză denumirea de "Piatra Colibei". Este accesibil dinspre drum naţional 13A, spre Băile Chirui.

Pe lângă obiectivele montane mai cunoscute ale Ţinutului Secuiesc, cum ar fi Munţii Harghitei, Cheile Bicazului, Lacu Roşu sau Lacul Sfânta Ana, această regiune mai ascunde multe obiective turistice demne de admiraţie. Printre acestea se numără şi Masivul Hăşmas, cunoscut printre iubitorii drumeţiilor mai ales datorită obiectivului turistic numărul unu al acestor munţi, Piatra Singuratică. Sunt de asemenea des străbătute cărările Hăşmaşului Mare, Hăşmaşului Negru, cele ale Vârfului Ascuţit (Ecem) sau cele aflate la baza fascinantului grohotiş Moara Dracului. Cabana construită la picioarele Pietrei Singuratice reprezintă un important punct de întâlnire a mai multor trasee turistice, având totodată o privelişte fascinantă atât spre Depresiunea Ciucului, cât şi spre munţii Ciucaş, Bucegi, Piatra Craiului, etc.  Traseele turistice marcate nu reprezintă niciun pericol, ele putând fi parcurse fără probleme de către orice turist obişnuit cu cărările munţilor. Nu acelaşi lucru se poate spune despre escaladarea hornului Pietrei Singuratice.  Cu toate că în vara anului 2008 traseul a fost prevăzut cu cabluri din oţel, escaladarea acestei porţiuni impune îndemânare, forţă fizică şi multă atenţie din partea căţărătorilor amatori. Cei care ajung cu bine pe vârful aflat la 1608 m altitudine vor fi răsplătiţi de o panoramă intr-adevăr copleşitoare. Foto: Dezső László • Tură la Piatra Singuratică 1 • Tură la Piatra Singuratică 2

Poiana Zânelor este un ansamblu de izvoare minerale amenajate sub formă de bazine în aer liber, cu garderobă şi puncte de repaos, folosite în principal în cură externă. În anul 2009, fundaţia Ars Topia a hotărât să organizeze claca de amenajări băi tradiţionale din acel an la Borsec. Timp de zece zile, tineri din Ungaria şi Transilvania au lucrat împreună cu localnicii la amenajarea acestor băi, care de atunci se bucură de un mare succes în rândul vizitatorilor. În cadrul acestui proiect au fost realizate mai multe obiective, cum ar fi: piscină cu apă minerală, băi de picioare, vestiare, filigorie, şezlonguri. Se găsesc indicaţii în limbi de largă circulaţie pictate manual pe suport din lemn şi decorate cu motive florale specifice zonei. Din an în an, numărul turiştilor care vizitează aceste băi este în creştere, dar şi localnicii folosesc aceste ape minerale pentru diferite tratamente.  Tot în poiana Zânelor sunt puncte de belvedere şi locaţii de picnic sau plajă.  Nu există program de vizitare şi nici taxă de intrare. 📷 Rédai Botond