Dealurile zonei Praidului au fost făcute din sare de către uriași. Unul dintre ei a străpuns dealul de vizavi de Árcsó, astfel dând viață izvorului sărat care spală dealul Csigadomb.
Pentru fericirea prietenei sale, pe numele Gyöngyvér, fata de uriaș, Hargita și-a sacrificat libertatea: a transformat-o pe Gyöngyvér în femeie ca aceasta să se mărite cu tânărul iubit, însă fata de uriaș a trebuit să fugă de furia celorlalți.
Fiicele unui mare domn, Klára, Dála și Ramócsa, s-au măritat cu niște tineri ciobani. Locul unde s-a stabilit Dála astăzi se numește Daia, iar în urma lui Ramócsa la Dârju se înflorește floarea lui Ramócsa (floarea Daphne cneorum).
Zâna vrăjitoare Firtos i-a dat în dar tânărului de care s-a îndrăgostit un cal năzdrăvan cu care acesta să poată ajunge la ea în fiecare noapte, însă într-o zi tânărul a căzut într-o râpă, iar calul s-a transformat în piatră, însă una care de atunci prezice vremea.
Apele acestui izvor de lângă Porumbenii Mari este de fapt lacrima nepoatei prințului Csaba, care se ascunde de mama ei vitregă, până când va sosi prințul sau un viteaz demn de logodit.
În apropierea vârfului Liban se găsește un lac cu un miros ciudat, care conform credinței locale este o intrare spre iad, din acest motiv lacul este numit Lacul Diavolului.
La sfatul unei femei clarvăzătoare, doamna Bákai, secuii din Gheorgheni i-au păcălit pe tătari punându-și pălăriile pe niște sperietoare din pai și așezând niște vase în iarbă pentru a speria caii tătarilor, iar după aceasta i-au învins.
Lacul s-a format în urma îndeplinirii blestemului rostit de Eszter, fata răpită din Gheorgheni, lacul înghițindu-l pe tâlharul care a vrut s-o asuprească. Amintirea ei este păzită și astăzi de trunchiurile de brad.
Fața sculpturii Mariei din bazilica din Șumuleu Ciuc a fost tăiată în vremurile năvălirii turco-tătare, însă datorită puterii miraculoase ale acesteia năvălitorii nu au reușit să-o acapareze.
În vremurile năvălirii tătarilor, secuii din Ciuc s-au mascat în diavol, speriindu-i și astfel învingându-i pe năvălitori. Amintirea acestor evenimente este păstrată de Vérkápolna – Capela Sângerată și de Ördöglik – Gaura Dracilor.
