Asociația pentru Tineret Fidalitas

Tabere, aniversări, spectacole, ateliere, activități creative și de dezvoltare și multe altele!  Pentru copii și adulți deopotrivă — Csalogány este un spațiu comunitar unde toate vârstele se pot relaxa, învăța și dezvolta. 

Mediul antreprenorial din Sâncrăieni este puternic – antreprenorii locali sunt inovatori și plini de potențial.  De aceea am înființat Asociația Antreprenorilor din Sâncrăieni, pentru a contribui la dezvoltarea comunității noastre pe plan economic, social și comunitar. 

Scopul și misiunea Fundației Casa Tradițiilor Ardelenești este acela de a păstra, menține în viață, aduce la viață, transmite și readuce în viața publică culturală de azi și de mâine, pe întreg teritoriul Transilvaniei, Partiumului și Moldovei, elementele culturii populare, artei populare și a tradițiilor populare care fac parte din cultura tradiţională de odinioară din Transilvania sau sunt o parte integrantă a culturii minoritare pe cale de dispariție. Fundația este partenerul strategic al Casei Tradițiilor din Budapesta, funcționează împreună cu aceasta, dar în același timp este o unitate independentă. Birourile noastre regionale sunt situate în Oradea, Cluj-Napoca, Târgu-Mureș, Odorheiu Secuiesc, Miercurea Ciuc și Sfântu Gheorghe. Biroul nostru central se află în Târgu-Mureș. În Consiliul de administrație al Fundației, format din nouă membri, participă personalități importante din domeniul îngrijirii tradițiilor din Transilvania, precum și reprezentanți ai Fundației Sapientia. Organizaţia noastră colaborează cu 12 parteneri strategici, cele șase birouri regionale au propriile programe, dar în același timp realizează proiecte și în colaborare cu alte organizaţii.

Localitatea este aşezată pe Valea Târnavei Mici, la poalele Munţilor Gurghiului, în Depresiunea Praid, la 525 m altitudine (masivul de sare atinge 580 m înălţime). Praidul se clasifică, ca fiind o aşezrelativ "tânără", fiind atestat din anul 1564. Denumirea de Praid (originalul Parajd, în limba maghiară) vine din cuvântul "paraj" cu diminutiv, aşa cum apare în tot bazinul Carpatic, şi înseamnă mic teren cu iarbă, sau păşune mică cu iarbă.  Praidul - ca şi concept - este strâns înrudit cu sarea şi cu tot ce se leagă de aceasta.

Localitatea noastră este aşezată la o înălţime de 650 metri deasupra nivelului mării în centrul Depresiunii Ciucului, se află la 16 km de la Miercurea Ciuc, pe partea stângă a Oltului. Sânsimion este satul de reşedinţă al comunei cu aceiaşi nume. Comuna are 3482 locuitori. Vârful cel mai înalt al localităţii este Vârful Cucului la o înălţime de 1558 metri. Prima atestare documentară a localităţii a fost în 1332 în registrele papale cu denumirea Sancto-Symone. Elementele principale ale imaginii satului sunt biserica romano-catolică, casa de cultură spaţioasă, clădirea şcolii, primăria. În centrul localităţii se află piaţa Sfântului Ladislau. Aici stă mândru bustul sculptat din piatră locală al Sfântului Ladislau, sugerând fidel ideea trăiniciei. În acelaşi timp această piaţă este cel mai important spaţiu comunitar, fiind locul evenimentelor culturale şi a comemorărilor naţionale. Biserica romano-catolică a fost construită între anii 1823-1835 pe terenul donat de vice-judele regal Endes Miklós, şi a fost închinat în cinstea regelui cavaler Sfântul Ladislau. Conform surselor istorice, în perioada timpurie a organizării ecleziastice, până anul 1859, Sânsimion şi Cetăţuia constituiau o comunitate cu o singură biserică, precum şi un cimitir comun. Capela funerară a fost construită în anul 1891 de către familia Kottek. Conacul Endes Miklós a fost construit în jurul anului 1800 şi este menţionat în registrul monumentelor istorice din judeţul Harghita. Familia Endes a fost ridicată la rang nobil în 15 iunie 1659 în timpul domniei Principelui Barcsai Ákos. Din această familie provine Endes József, persoană devotată ideilor revoluţiei din 1848-49. A luptat de partea generalului Bem, şi a scăpat de bătălia de la Sighişoara fiindcă Bem l-a trimis la Rupea, să-l ajute pe Gál Sándor, şi să ţină regiunea sub control. După războiul revoluţionar a fost condamnat mai întâi la moarte, apoi la 12 ani de închisoare. În 1852 a fost graţiat. După moarte, în 1906, a fost înmormântat în satul său natal. Un descendent al familiei este istoricul Endes Miklós (1872-1945), autorul unei vaste monografii despre regiunea Ciucului, despre istoria Comitatului Ciuc, Gheorgheni şi Caşin până în anul 1918. Prima atestare documentară a învăţământului din comună datează în anul 1598. În localitate funcţionează două grădiniţe, o grădiniţă cu program prelungit şi şcoală generală clasele I-VIII. Partea cea mai veche a localităţii este Nagykápolnaszeg. Bolhaszeg şi-a luat denumirea de la îndeletnicirea oamenilor care o locuiau, aceştia ocupându-se cu confecţionarea cuielor de lemn numite în maghiară „bolhaszeg”. În anul 1851 datează prima încercare economică din localitate când Laszlo Janos a deschis o mină de aur şi de argint la locul numit Aladár. În 1897 comuna a fost conectată la reţeaua feroviară dintre Miercurea Ciuc şi Braşov. Sânsimion a cunoscut un moment de înflorire economică, au fost înfiinţate fabrici de prelucrare a lemnului. A fost construită o fabrică de spirt şi amidon care avea în jur de 300 de muncitori. S-a dezvoltat industria, localitatea a devenit unul dintre cele mai importante centre industriale a Ciucului de Jos. În anii 90 Fabrica de spirt şi amidon a dat faliment. Începând de anul 2014 în locul fabricii a fost înfiinţat Manufactura de bere ciucană. Comuna noastră este un loc aparte privind bogăţia şi frumuseţea valorilor naturale. Este un loc unic din cauza specificităţilor geografice, are o floră şi faună deosebită. Pe teritoriul comunei există nenumărate plante şi animale protejate, iar valorile inestimabile a localităţii sunt izvoarele de apă minerală.

Sântimbru-Băi este un sat pitoresc secuiesc din județul Harghita, situat în partea estică a depresiunii Ciucului. Satul se remarcă prin tradițiile sale bogate, istoria locală și ospitalitatea locuitorilor.

Comuna Păuleni-Ciuc este situată la marginea estică a bazinului Ciucului, la nord de Șumuleu Ciuc, învalea pârâurilor "Aracs" și "Nyír". La o înălțime de aproximativ 740 de metri deasupra nivelului mării, este situată la o distanță de doar 5 kilometri de municipiul Miercurea Ciuc. Până la sfârșitul anului 1989 a fost cunoscută de fapt ca o comună periferică. Păuleni-Ciuc ca centrul comunei încă mai controlează alte două sate: Delnița și Șoimeni. În comună s-au dezvoltat meșteșuguri bogate, celebrele covoare de lână din Ciuc fiind țesute aici. Conform înregistrărilor, femeile de aici țeseau rasa monahală și covoarele pentru ordinul de călugari din Șumuleu-Ciuc. La început covoarele secuiești vopsite au fost realizate sub influență turcă. Știm despre îmbrăcămintea tradițională a locuitorilor de aici că atât bărbații, cât și femeile purtau lenjerie și haine realizate acasă, materiile prime fiind cânepă, in și lână. Bărbații purtau cămăși, pantaloni, iar femeile purtau cămăși și fustă. Îmbrăcămintea de iarnă a fost confecționată din lână. Pe timpul sărbătorilor de iarnă, au purtat o haină de piele de oaie, o pelerină și o fustă cu dungi roșu-maro-negru. Bărbații purtau jachete gri sau negru și ciorapi albi, cu o pălărie sau o șapcă de piele de oaie pe cap. Decorațiunile cu șnur de culoarea roșu, gri și negru au prezentat rangul purtătorului. Nobilii, husarii aveau decor cu șnur roșu, soldații aveau șnur negru, iobagii purtau ciorapi decorați cu șnur negru. Zona este vizitată de numeroase turiști, în special în timpul Rusaliilor de la Șumuleu Ciuc, când zeci de mii de credincioşi catolici se adună la basilica din Şumuleu să se închine la statuia făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Pelerinajul se repetă an de an din secolul XV. Şumuleu a primit statutul de loc de pelerinaj încă din anul 1444 de la Papa Eugen al IV-lea, pentru a-i ajuta pe călugării franciscani de aici în demersul lor de a construi o nouă biserică în locul în care cultul Sfintei Fecioare adună laolaltă în mod constant credincioşii din localităţile din împrejurārimi. Cert este că an de an se adună zeci de mii de credincios în sâmbăta rusaliilor, pentru a se închina în faţa statuii Maicii Domnului. Există nenumărate activități pentru ca drumețul să își petreacă timpul aici. La cerere, localnicii organizează plimbări cu căruța și călărie, vizită la stână, dansuri populare și acces la observatoare de animale sălbatice. Mai mult decât atât, aici pot fi învățate secretele preparării cozonacului secuiesc sau a țesutului de covoare. Iar pentru timpul petrecut aici, localnicii pot oferi cazare excelentă. Locuitorii harnici și muncitori din Păuleni-Ciuc, Șoimeni și Delnița își întâmpină întotdeauna prietenii și oaspeții.

Organizarea economiștilor maghiari din Transilvania a început în 1769, iar din 1990 funcționează la Cluj Societatea Maghiară de Economie din România (RMKT). Aceasta are 12 filiale și o secțiune de tineret, organizează conferințe, publică reviste de prestigiu și administrează cea mai mare bibliotecă economică maghiară din Transilvania. Activitatea sa a fost recompensată cu premii importante. 

ADI Nagyhagymás a fost înregistrată pe 13 octombrie 2021 cu scopul de a sprijini dezvoltarea localităților aferente, pe baza unor criterii culturale, sociale, economice, de protecție a mediului și infrastructurale. Organizația are șase membri: Consiliul Județean Harghita, Consiliul Județean Neamț, Gheorgheni, Sândominic, Bălan și Lunca de Jos.